Fundația unei case se coboară sub adâncimea de îngheț pentru ca apa din pământul de sub talpă să nu înghețe. Când îngheață, apa își mărește volumul cu aproximativ 9%, iar în solurile argiloase acest fenomen poate ridica fundația cu milimetri sau chiar centimetri, neuniform, de la o iarnă la alta. Rezultatul sunt fisuri în pereți, uși care se blochează și plăci care se desprind. În România, adâncimea de îngheț are, orientativ, valori între 70 și 110 cm, în funcție de zonă.
Ce este adâncimea de îngheț?
Adâncimea de îngheț este nivelul maxim până la care pătrunde înghețul în pământ în iernile cele mai reci ale unei zone. Valoarea este stabilită prin normele tehnice pe baza datelor climatice și este redată pe hărți de zonare. Ea crește spre zonele de munte și spre regiunile cu ierni mai aspre și este mai mică în zonele cu climă mai blândă.
Adâncimea reală dintr-un amplasament depinde și de stratul de zăpadă, care izolează solul, de expunerea la vânt și de prezența unei clădiri încălzite deasupra.
De ce ridică înghețul o fundație prea scurtă?
Înghețul ridică fundația deoarece, în solurile fine, apa este atrasă spre zona rece și formează lentile de gheață care cresc treptat și împing în sus tot ce se află deasupra. Fenomenul se numește umflare din îngheț și se produce inegal: o latură a casei poate fi ridicată mai mult decât alta. Primăvara, la dezgheț, pământul rămâne umed și slăbit, iar fundația se lasă din nou. Ciclurile repetate deformează structura chiar dacă fiecare mișcare luată separat pare mică.
Ce soluri sunt sensibile la îngheț?
Cele mai sensibile la îngheț sunt solurile fine care rețin apa, precum argilele prăfoase și prafurile, în timp ce nisipurile curate, pietrișurile și rocile sunt puțin sau deloc afectate.
| Tip de teren | Sensibilitate la îngheț | Observații |
|---|---|---|
| Rocă sănătoasă | Foarte mică | Fundarea poate fi mai puțin adâncă, conform proiectului |
| Pietriș și nisip curat | Mică | Apa se scurge repede și nu se acumulează |
| Nisip prăfos sau argilos | Medie | Contează nivelul apei subterane |
| Praf, argilă prăfoasă | Mare | Cele mai expuse la umflare din îngheț |
Cât de jos se coboară talpa fundației?
Talpa fundației se coboară sub adâncimea de îngheț a zonei, de regulă cu o rezervă de ordinul a 10–20 cm, și obligatoriu până la un strat de teren bun de fundare. Ambele condiții trebuie îndeplinite: o talpă suficient de adâncă, dar așezată pe umplutură sau pe pământ vegetal, se tasează la fel de periculos. Cota exactă o stabilește proiectantul de structură pe baza studiului geotehnic, care descrie straturile de teren, nivelul apei subterane și capacitatea portantă.
Principiile generale ale unei fundații durabile sunt prezentate și în articolul despre construcția fundațiilor rezistente, iar legătura dintre fundație și comportarea la seism în ghidul pentru construcții rezistente la cutremure.
Unde se greșește cel mai des cu adâncimea de fundare?
Cele mai frecvente greșeli apar la construcțiile considerate secundare, unde fundația este scurtată pentru a reduce costurile.
- Anexe, garaje și terase închise: sunt neîncălzite, deci înghețul pătrunde sub ele mai adânc decât sub casă. Detalii despre aceste construcții apar în ghidul despre construirea unei anexe la locuință.
- Extinderi lipite de casă: o fundație nouă, mai scurtă decât cea veche, se mișcă diferit, iar fisura apare exact la îmbinare.
- Stâlpi de gard, foișoare, trepte exterioare: și acestea sunt ridicate de îngheț dacă stau prea sus.
- Fundația lăsată descoperită peste iarnă: pământul de sub o talpă turnată, dar neacoperită, poate îngheța și se umflă înainte ca construcția să fie terminată.
Ce rol au apa și drenajul în jurul fundației?
Apa este condiția fără de care umflarea din îngheț nu se produce, așa că îndepărtarea ei de fundație reduce mult riscul. Trotuarul de gardă cu pantă spre exterior, burlanele descărcate departe de casă și un drenaj perimetral acolo unde terenul reține apa țin solul de sub talpă mai uscat. Soluțiile uzuale sunt descrise în articolul despre drenajul eficient în jurul casei.
Există și fundații de mică adâncime protejate cu izolație termică orizontală, care împiedică pătrunderea înghețului sub talpă. Ele se proiectează după reguli specifice și se execută doar pe baza unui proiect care le justifică, nu ca simplă variantă mai ieftină.
