Baschetul 3×3 se joacă între două echipe de câte trei jucători, pe jumătate de teren și la un singur coș. Meciul durează 10 minute sau se termină mai devreme, când o echipă ajunge la 21 de puncte, iar coșurile valorează 1 sau 2 puncte, nu 2 sau 3 ca în baschetul clasic. Ritmul este mult mai rapid, cu doar 12 secunde pentru fiecare atac, ceea ce face jocul ușor de organizat pe orice teren din parc și spectaculos de urmărit.
Prin ce diferă baschetul 3×3 de baschetul clasic?
Baschetul 3×3 diferă de cel clasic prin numărul de jucători, prin teren, prin durată și prin punctaj, deși tehnica de bază, driblingul, pasa și aruncarea, rămâne aceeași.
| Criteriu | Baschet 3×3 | Baschet clasic (5×5) |
|---|---|---|
| Jucători pe teren | 3 + 1 rezervă | 5 + până la 7 rezerve |
| Teren | Jumătate de teren, un coș | Teren întreg, două coșuri |
| Durata meciului | 10 minute sau primii la 21 de puncte | 4 sferturi de câte 10 minute |
| Timp de atac | 12 secunde | 24 de secunde |
| Coș din interiorul arcului | 1 punct | 2 puncte |
| Coș din afara arcului | 2 puncte | 3 puncte |
Mingea are circumferința mingii de mărimea 6, dar greutatea celei de mărimea 7, ca să poată fi controlată ușor și de jucători, și de jucătoare. În competițiile oficiale, echipele joacă fără antrenor pe margine în timpul meciului, iar deciziile se iau de jucători pe teren.
Cum se începe și cum se termină un meci de 3×3?
Meciul începe cu aruncarea unei monede: echipa câștigătoare alege dacă primește mingea la început sau la o eventuală prelungire. Jocul se încheie în două situații:
- o echipă ajunge la 21 de puncte sau mai mult înainte de expirarea timpului, caz în care câștigă pe loc;
- cele 10 minute expiră, iar câștigă echipa cu mai multe puncte.
La egalitate după timpul regulamentar urmează o prelungire, câștigată de prima echipă care mai înscrie 2 puncte.
Cum se schimbă posesia după un coș sau o recuperare?
După un coș înscris, mingea trece la echipa care l-a primit, fără repunere de pe margine: un jucător o preia de sub coș și o duce, prin dribling sau pasă, în afara arcului. Regula esențială a jocului este „scoaterea” mingii în afara arcului:
- După o recuperare la panou sau o minge furată, echipa care a câștigat posesia trebuie să ducă mingea în afara arcului înainte de a putea înscrie.
- Un jucător este considerat în afara arcului când are ambele picioare dincolo de linie.
- După fiecare minge moartă, jocul se reia cu un schimb de minge între apărare și atac, în afara arcului, în partea de sus a terenului.
- Dacă echipa care a recuperat mingea înscrie fără să o fi scos din arc, coșul nu se acordă.
Cum se sancționează faultele în baschetul 3×3?
În baschetul 3×3, faultele se numără pe echipă, iar penalizările cresc după al șaselea fault al echipei. Jucătorii nu sunt eliminați pentru numărul de faulte personale obișnuite, ci doar pentru abateri grave, cum ar fi două faulte antisportive.
- Fault la aruncare în interiorul arcului: o aruncare liberă.
- Fault la aruncare din afara arcului: două aruncări libere.
- Faultele 7, 8 și 9 ale echipei: două aruncări libere, indiferent de situație.
- Al zecelea fault și următoarele: două aruncări libere și posesia mingii.
Fiecare echipă are dreptul la un singur timp mort, iar schimbările de jucători se fac doar când mingea este moartă, înaintea schimbului de minge din afara arcului.
Unde și cum se poate juca baschet 3×3?
Baschetul 3×3 se poate juca pe orice teren care are un coș și marcajul arcului, fie în sală, fie în aer liber, ceea ce îl face potrivit pentru turnee de cartier, tabere și vacanțe active. Formatul a devenit probă olimpică la Jocurile de la Tokyo, iar marile întreceri în care apare sunt amintite în articolul despre competițiile sportive internaționale. Pentru joc informal, regulile se pot simplifica: meciuri până la 11 puncte, fără cronometru de atac, cu arbitrajul făcut de jucători prin anunțarea faultelor. Ideile de joc în grup din concediu sunt adunate în articolul despre sporturile de echipă în vacanță.
Ce pregătire cere baschetul 3×3?
Baschetul 3×3 cere o condiție fizică bună, pentru că spațiul este mic, contactul este frecvent, iar fiecare jucător atacă și apără fără pauze lungi. Un meci de 10 minute pe teren exterior, adesea pe asfalt, solicită puternic gleznele și genunchii, prin opriri bruște și sărituri repetate. Încălzirea de 10–15 minute, încălțămintea cu aderență bună și creșterea treptată a numărului de meciuri pe zi reduc riscul de entorse, după principiile din ghidul despre evitarea accidentărilor în sportul de plăcere. Pentru copii, formatul cu trei jucători este util la început, pentru că fiecare atinge mingea des și învață repede atât atacul, cât și apărarea.
