Inteligența artificială a trecut repede din zona experimentelor în activitatea de zi cu zi a companiilor. Estimează costuri, face prognoze, propune prețuri, compară furnizori, analizează contracte și triază candidați. Câștigul de viteză este real, dar fiecare astfel de utilizare mută o parte din decizie într-un sistem pe care puțini oameni din firmă îl înțeleg complet. Pentru auditul intern, asta înseamnă un teren nou, cu riscuri pe care listele clasice de controale nu le acoperă.
Întrebările pe care puține companii și le pun
Cine aprobă folosirea unei soluții AI? Ce date are voie să folosească? Cine validează rezultatele, cum este monitorizată aplicația și cine își asumă responsabilitatea atunci când o decizie bazată pe ea produce efecte nedorite? În multe organizații, aceste întrebări nu au un răspuns scris. Iar consecințele pot fi concrete: un model care învață din ofertele trecute poate repeta, la scară, o marjă calculată greșit, iar un instrument folosit în recrutare poate prelua dezechilibre din datele istorice, tocmai când cerințele privind transparența salarială devin mai stricte.
Ce poate verifica auditul intern
Primul pas este, de obicei, o inventariere: unde se folosește deja inteligența artificială în companie, pentru ce decizii și cu ce date. De aici, auditorul poate evalua cadrul de guvernanță, adică responsabilitățile și nivelurile de aprobare, cazurile de utilizare, modul în care sunt protejate datele, felul în care sunt validate rezultatele și cum este urmărită performanța soluțiilor în timp. Nu e nevoie ca auditorul să fie programator. Trebuie doar să pună întrebările potrivite despre cine decide și pe ce bază.
Scopul nu este limitarea tehnologiei. O companie care interzice din reflex orice instrument nou pierde exact avantajele pe care concurenții le folosesc deja. Rolul auditului este să creeze cadrul în care beneficiile inteligenței artificiale pot fi valorificate cu riscuri înțelese, evaluate și gestionate. La fel ca în cazul controalelor clasice, întrebarea nu este doar dacă o regulă există, ci de ce există, ce risc acoperă și dacă mai este potrivită.
Cifrele produse de algoritmi
Când estimările, previziunile sau calculele care ajung în situațiile financiare sunt pregătite cu ajutorul unor instrumente automate, trasabilitatea devine esențială. Echipa care realizează un audit financiar va vrea să înțeleagă de unde provine o cifră, pe ce ipoteze se bazează și cine a validat-o. Un răspuns de tipul „așa a calculat sistemul” nu este suficient. Auditul intern poate pregăti terenul, verificând din timp că fiecare rezultat important are o documentație clară și un responsabil care și-a asumat validarea. Același principiu contează și pentru rapoartele interne: o prognoză de numerar greșită, generată automat și preluată fără verificare, poate duce la decizii de investiții sau finanțare luate pe baze false.
Deciziile fiscale nu se automatizează pe încredere
Un capitol aparte îl reprezintă fiscalitatea. Instrumentele automate pot sugera încadrări de TVA, pot sorta cheltuieli sau pot propune scenarii de structurare. Sunt utile pentru volum, dar o încadrare greșită aplicată pe mii de facturi nu mai este o eroare izolată, ci o expunere fiscală cu ajustări și penalități. Iar responsabilitatea rămâne, în orice caz, a companiei: la un control, faptul că un program a propus tratamentul fiscal nu este o justificare acceptată.
De aceea, tot mai multe companii combină instrumentele automate cu consultanta optimizare fiscala oferită de specialiști, care pot verifica dacă o soluție propusă are sens pentru situația concretă a firmei și dacă rezistă unui control. Auditul intern poate urmări ca această validare să existe de fiecare dată, nu doar atunci când cineva are un dubiu.
Era inteligenței artificiale nu schimbă rostul auditului intern, ci îl face mai vizibil. Întrebările rămân aceleași: ce riscuri se conturează în organizație, ce ne spun datele și cum putem interveni înainte să apară pierderi, sancțiuni sau oportunități ratate. Diferența este că acum o parte dintre răspunsuri vin din sisteme pe care merită să le înțelegi înainte să le dai mână liberă.
